ULTIMA ZI – Joi, 7 Septembrie

8 septembrie 2006
Uneori este greu să exprimi tot ceea ce ai adunat în avalanşa de experienţe, sentimente, aşteptări pe parcursul zilelor, orelor, sau chiar clipelor.
 
Atât de încărcată a fost această ultimă zi.
 
A contat şi pentru că a fost ultima din această incursiune transculturală, dar şi pentru evenimentele care s-au derulat în ea.
 
Ziua a început mai domestic. Fiecare a avut timp mai lung de odihnă, a făcut bagajul sau şi-a făcut ultimele cumpărături.
Ne-am întâlnit cu toţii la biserică pentru prânz.
 
După aceea, mulţi am strâns din dinţi în vederea întâlnirii planificate ieri pentru rezolvarea şi tratarea conflictelor. Nu era uşor de diagnosticat şi de rezolvat conflictul, deşi pornea de la lucruri mărunte, chiar normale într-o echipă formată din oameni cu personalităţi diferite.
Am stabilit un cadru de respect şi comunicare onestă, deschisă, în adevăr şi dragoste. Am fixat reguli de comunicare şi de reflectare a ceea ce s-a comunicat.
Cu mici excepţii ne-am ţinut de reguli, oamenii şi-au exprimat frustrările şi am încercat să le înţelegem. S-a dat dovadă de maturitate asumându-se ceea ce era greşit şi s-a cerut iertare. Am fost provocaţi să iertăm în continuare, să acordăm har şi dragoste, să nu ţinem resentimente, ci să comunicăm imediat ce ne simţim afectaţi, am decis să nu vorbim de rău persoanele cu care avem divergenţele şi să lucrăm la o relaţie personală cu cei cu care nu ne înţelegem.
La final Radu s-a rugat pentru reconciliere , însă nu a mai putut încheia. A izbucnit în lacrimi şi mânat de Domnul ne-a îmbrăţişat pe fiecare. A fost un semnal pentru întreg grupul, ca să ne mărturisim deschis afecţiunea unul faţă de altul. Ceea ce a început tensionat, prin harul Domnului s-a încheiat emoţionant, cu evidenţa atingerii Duhului Sfânt. Poate mai mult ca oricând s-au resimţit rugăciunile echipei de mijlocitori şi a întregii biserici.
 
       
 
Avusesem planificată o întâlnire de evaluare între liderii echipei Vox cu liderul bisericii din Diyarbakîr. Am fost nevoiţi să o amânăm pentru a finaliza întâlnirea noastră ce a durat 2 ore şi jumătate.
 
Aveam deasemenea planificată o ultimă întâlnire la fotbal cu tinerii bisericii. Aşa cum am spus, joia trecută le-a plăcut cum am jucat şi au dorit să mai avem o partidă de fotbal. După aceea, urma să ne luăm fiecare bagajele şi să venim la casa liderului bisericii, care ne invitase pentru părtăşie şi desert. De acolo urma să plecăm direct la autogară pentru autocarul de la ora 23.00 ce ducea aproape toată echipa spre Mersin, în perioada de relaxare şi evaluare. Adi T. urmează să zboare mâine cu avionul la Istambul , apoi Bucureşti.
 
Meciul a fost mai relaxat şi mai echilibrat decât primul, fără acea pasiune ce uneori dăunează.
 
Însă greutatea zilei nu era gata. Ce a urmat, nu am mai văzut pe un teren de fotbal. Julien fiind în poartă, a parat un şut puternic, aşa cum reuşise şi cu alte ocazii. Acum însă, se pare că forţa loviturii a fost preluată de degetul mic al mâinii stângi. Încheietura dintre primele două falange de la baza degetului a cedat, iar osul a rupt ligamentul şi pielea.
Am plecat rapid la spital, unde personalul medical s-a comportat exemplar, medicii au fost binevoitori şi au dat dovadă de profesionalism. Medicul ortoped, după două radiografii, a operat degetul, a făcut două găuri în os pentru a coase ligamentul, a pus o tijă metalică şi apoi a pus degetul şi mâna în ghips.
 
                                               
 
Cadrele medicale au fost din nou drăguţe şi au redus cât au putut plata serviciului medical. de la 900 USD, plătidu-se 620 USD.
Domnul a fost bun cu noi, în ciuda greutăţii şi durerii resimţite după o zi încărcată, ce urma să încheie o slujire frumoasă.
 
Am ajuns în casa unde am fost invitaţi, am mâncat puţină prăjitură, am băut cafea sau ceai şi ne-am dus la autogară. Cu ceva peripeţii, căci unii au mai uitat câte ceva la gazde, am ajuns în ultimele minute la autocar. Aici lui Julien i s-a făcut rău de la medicamentele luate şi a vomat. Va fi un drum de 10 ore cu autocarul.
Rugăciunile tuturor vor fi mult apreciate pentru vindecarea şi întărirea lui Julien şi pentru o călătorie uşoară pentru toţi.
 
Vom reveni cu impresii şi evaluări după toată slujirea de aici.
 
S-a încheiat.
 
Mulţumim pentru tot suportul, dragostea şi implicarea voastră fermă şi constantă. Nu am fi reuşit atâtea fără unitatea bisericii în jurul acestui scop comun şi fără dragostea voastră.
 
Numele Domnului fie binecuvântat!

Posted by in Diverse | No Comments »

Miercuri, 6 Septembrie

7 septembrie 2006
Echipa s-a reunit mai târziu pentru a compensa oboseala zilei de ieri.
 
Ne-am propus să avem un timp devoţional mai scurt, urmat de rugăciune şi planificarea pentru mâine a soluţionărilor tensiunilor şi nemulţumirilor acumulate ca echipă. Soluţia părea adecvată în vederea pregătirii cinei româneşti şi a programului susţinut pentru încurajarea bisericii.
Însă nu a fost aşa. Tensiunea acumulată a fost prea mare şi a erupt. Am rămas totuşi să discutăm mâine în detaliu, ne-am rugat pentru înţelepciune, har şi dragoste în timp ce ne maturizăm tratând corect conflictul, normal pentru o călătorie transculturală.
 
Am trecut apoi la pregătirea cinei româneşti. Radu a fost bucătar-şef. Am decis să facem un aperitiv de roşii şi ardei umpluţi cu pastă de brânză. Ca meniu principal am pregătit gulaş cu cartofi natur şi ardei copt. Desertul pregătit era pe vremuri bucuria şi surpriza copiilor de grădiniţă la noi, lapte de pasăre. Am avut puţine emoţii cu fiertul cartofilor, care fiind mulţi şi aragazul cu butelie , a durat mult mai mult decât ne-am aşteptat. Însă am început cu aperitivul şi între timp au fost şi cartofii fierţi.
                               
Oamenii au fost încântaţi de tot ceea ce le-am pregătit. Mulţi au cerut a doua porţie din felul care le-a plăcut mai mult. Mâncare a ajuns şi a rămas.
Am urcat apoi cu toţii pe terasă pentru timpul de părtăşie şi încurajare. S-a început cu cântece în turceşte cântate de toţi şi rugăciune.
Noi am cântat ceea ce am pregătit din ţară pentru ei. Cântecul de închinare ‘Hai, e timpul’ în turcă şi română, urmat de ‘Doamne Numele-Ţi înalţ’, ‘Credinţa mea eu o zidesc’ şi ‘Isus, lumina’.
Radu şi-a depus mărturia personală şi le-a arătat că şi credincioşii români trec prin necaz şi suferinţă.
Adi T. i-a încurajat cu un text din Apocalipsa, mesajul lui Cristos pentru biserica din Smirna, care era credincioasă în mijlocul necazului şi încercării.
Am provocat credincioşii din biserică să împărtăşească cu noi despre experienţele lor şi modul în care trăiesc în mediul musulman şi ce anume este relevant în mărturia lor creştină pentru un musulman. Printre afirmaţiile lor a reieşit că dragostea creştinilor unii pentru alţii, ideea de comunitate sensibilă şi slujitoare, cât şi dragostea pentru musulmani arătată prin respectul faţă de religiozitatea lor, rugăciune pentru ei, sunt expresiile centrale ale mărturiei creştine.
Domnul are o voce puternică prin comunitatea de credincioşi din Diyarbakir.
Domnul are multe oi de adus în turma Lui din lumea musulmană şi în special din Turcia.
 
Am simţit că am contribui puţin şi noi la ceea ce Domnul Isus face în biserica din localitate şi prin ei la lumea musulmană din oraş şi cea din jurul acestuia.
Am promis că ne vom ruga pentru ei şi vom investi după cum ne călăuzeşte El.
 
La final am făcut schimb de cadouri. Noi le-am pregătit un tablou pictat de Radu cu coroana de spini a lui Isus, din care spini cresc biserici, alături de obiecte de artă populară: o farfurie pictată din lemn şi un ştergar ţărănesc.
Ei ne-au dat o farfurie din cupru cu logo-ul bisericii lor.
Am încheiat cu rugăciune unii pentru alţii. A fost emoţionant şi încântător.
 
Mulţumim pentru că aţi fost parte cu noi la o experienţă transculturală şi la împlinirea mandatului lui Isus de a face ucenici din toate etniile.
Credem că Domnul are multe de spus şi de făcut prin Vox Domini la biserica lui universală. Domnul să ne călăuzească blând şi să ne folosească smerit pentru gloria Lui.

Posted by in Diverse | No Comments »

Marţi, 5 Septembrie

6 septembrie 2006
Ziua de marţi a fost dedicată deplasării în alte 2 oraşe din sudul Turciei, la 2 şi respectiv 3 ore cu maşina.
 
Am pornit de dimineaţă spre Mardin, prima destinaţie a călătoriei. Aici Ramona şi Barry au prieteni cunoscuţi din călătoriile anterioare.
Oraşul ni s-a părut mai curat şi mai frumos ca Diyabarkir.
 
În timp ce Ramona discuta cu prietenii ei şi cu liderul creştin din biserica din Diyabarkir pentru viitoarele relaţii cu comunitatea creştină, noi am văzut muzeul de istorie, ce este adăpostit într-o fostă biserică catolică. Apoi am fost să vedem o biserică ortodox ă siriană activă. Am rămas impresionaţi de vechimea icoanelor şi obiectelor de cult, asemănătoare şi totuşi diferite de cele ortodoxe de la noi.
 
Apoi am plecat spre următorul oraş, Midyat, unde Ramona s-a întâlnit cu o altă prietenă a ei ce era însoţită de logodnicul ei. Au fost suficienţi de deschişi să vină cu noi la o familie de creştini evanghelici ce locuiesc într-un sat din apropiere.
În zona respectivă, fiind aproape de graniţa cu Siria, sunt multe sate în întregime creştine, creştini ortodoxi sirieni. Într-un asemenea sat se afla şi familia la care urma să mergem, ei fiind singura familie de creştini evanghelici din sat. Au avut parte de-a lungul timpului de şicane şi chiar persecuţie din partea celorlaţi creştini ortodoxi.
 
A fost poate cea mai emoţionantă întâlnire în Turcia. Am vizitat biserica locală ortodoxă siriană.
 
Apoi ne-au dus în grădina lor de lângă casă şi ne-au dat să mâncăm smochine pe care le-am cules cu mâna, struguri cu boabe mari. Apoi am mers în livada de migdali şi am cules migdale şi le-am spart pe pietre pentru a mânca sâmburele. Pentru mulţi a fost pentru prima oară când am mâncat migdale în felul acesta.
Am coborât apoi în apropiere, unde erau câteva grote săpate natural în stâncă. Totul era foarte uscat în jurul acestui sat, iarba era albă de uscăciune şi mulţi spini de care avem şi noi, mai ales în Dobrogea.
La final am fost invitaţi în casa lor, unde am primit apă rece şi fructe.
A urmat un timp de părtăşie creştină. Am cântat cântecul învăţat de noi în turcă, urmat de altele în română. Julien a vorbit despre ascultarea noastră de Dumnezeu încât să îi facă Domnului plăcere. Adi T a spus câteva cuvinte despre biserica noastră, bucuria de a fi cu ei, şi de ce suntem în Turcia. Bunicul casei, patriarhul, a avut câteva cuvinte de încurajare din Romani 8:1-11. În final Barry s-a rugat pentru binecuvântarea acestor credincioşi puţini numeroşi, dar cu o inimă mare pentru Domnul şi pentru alţii.
Nu am putut pleca fără a mânca dintr-o cină specific kurdă, cu orez şi altceva asemănător orezului, legume prăjite şi fierte, un fel de ghiveci şi friptură de miel. S-a încheiat cu ceai şi cafea turcească.
A fost cea mai caldă şi plăcută primire în Turcia. Am promis că ne vom ruga pentru ei cu biserica noastră.
Am plecat la ora 20.00 de la ei şi am ajuns acasă la ora 23.00, obosiţi dar fericiţi.
 
Slavă Domnului pentru ceea ce face El prin ajutorul vostru.
 
Cei 12 recunoscători din Turcia.
 

Posted by in Diverse | No Comments »

Luni, 4 Septembrie

5 septembrie 2006
A fost o zi mai liniştită ca activitate.
Mulţi am resimţit însă oboseala zilelor şi orelor trecute, cât şi manifestarea unor forme destul de modeste ale şocului cultural . Este resimţită ca o presiune constantă diferenţa de hrană, mirosuri, ambientul arhitectural şi stradal, imaginea şi exprimarea gălăgioasă a oamenilor, necunoaşterea limbii şi deci limitarea dramatică a comunicării cu cei ce te înconjoară. Adăugaţi şi ceva disconfort fizic dat de o viroză sau o bacterie şi aveţi o imagine apropiată a ceea ce resimt unii dintre noi. Aşa că am decis să fie o zi mai relaxată.
 
Am avut un timp fain de împărtăşire în echipă, în sala de protocol a bisericii. Am comunicat impresii, sentimente, evaluarea faptelor, atitudinilor, s-au spus îndemnuri din Scriptură şi apoi ne-am rugat conversaţional. A fost un timp de întărire în care ne-am simţit uniţi ca echipă şi mai ales ca biserică. Ştim şi simţim că vă rugaţi pentru noi, şi la rândul nostru ne-am rugat pentru voi cei de acasă, care ne lipsiţi şi care ne susţineţi. Am vrea ca acest efort făcut de întreaga comunitate Vox Domini să nu rămână fără rod.
 
Am făcut apoi o scurtă vizită la bazarul turistic din oraş. Aşa cum remarca unul dintre noi, te oboseşte atâta marfă. Aici vinde oricine, orice şi oriunde. Nu am văzut încă o colectivitate atât de pasionată de a vinde ceva. Se vinde pe stradă, nu la colţul străzii, ci aproape pe mijlocul ei, maşiniile fac cascadorii să evite oamenii şi mesele improvizate pe stradă. Se vinde din cărucioare, roabe, platforme, dughene, rucsaci purtaţi în spate, tavi purtate pe cap asemenea negreselor în Africa, mici magazine, hiper magazine, bazaruri şi chiar unul sau două mall-uri. Este impresionant şi uneori respingător.
 
Seara am ieşit din nou cu câţiva tineri din biserică în parcul central pentru desene şi caricaturi , pentru a vorbi apoi cu cei interesaţi de biserica locală şi a le împărţi pliante. A fost mai calmă şi mai liniştită această ieşire decât prima.
 
Apoi am făcut deja obişnuitul tur al oraşului pentru a ne întâlni fiecare gazdele.
 
Mâine vom merge în vizită la două mici comunităţi creştine cu statut de biserici în case, aflate în oraşele Mardin şi Midiat. Mardin este foarte aproape de graniţa cu Siria. Avem nevoie de un plus de protecţie.
 
Mulţumim pentru tot suportul energizant pe care ni-l daţi.
 

Posted by in Diverse | No Comments »

Duminică, 3 Septembrie

3 septembrie 2006
Aici biserica are programul de duminică de la ora 11.00 la 13.00.
 
Aşa că ne-am strâns toată echipa înainte de 11.00, venind fiecare de unde am fost cazaţi. Au pus la dispoziţie pentru noi un microbuz şi o persoană care ne aduce dimineaţa la biserică şi ne duce seara la gazdele noastre.
 
Clădirea bisericii este modernă şi amenajarea interioară a scaunelor seamănă cu Vox-ul, sunt pe 4 secţiuni.
S-a început cu un cântec, urmat de un îndemn mai lung la rugăciune din Efeseni 2: 1-9. Au urmat mai multe cântece de închinare. Credincioşii de aici sunt foarte expresivi în cântec, aproape la fiecare cântec se bate sănătos din palme. Multe cântece sunt traduceri ale aceloraşi cântece pe care le-am tradus şi noi. Un fapt pozitiv pe care l-am remarcat este acela că au deasemenea multe cântece compuse de autori turci, pe muzică în ritm specific turcesc. Versurile erau proiectate de pe retroproiector pe un ecran.
Au urmat momentele de rugăciune în care s-au rugat câteva persoane.
După aceasta au avut un timp de împărtăşire publică a unor îndemnuri personale sau încurajări din Scriptură. Ni s-a părut similar cu timpul nostru de împărtăşire după predică sau la Cină.
Închinarea a culminat cu Cina Domnului. S-a cântat ceva mai liniştit, în timp ce se împărţea pâinea (ca la Vox) şi apoi vinul - dintr-un singur pocal, ceea ce a fost neobişnuit pentru noi. Noi stăteam în spate şi am văzut la cei din faţă că după fiecare persoană se ştergea paharul cu un şerveţel. După un timp, pe rândurile mai largi unde nu putea ajunge cel ce împărţea Cina, nu s-a mai şters. Am băut mustul prin credinţă.
Predica a încheiat serviciul lor. A predicat Barry despre opoziţia pe care o trăim zilnic sau în anumite perioade ca şi creştini. A mres pe modelul furnizat de Faptele Apostolilor şi opoziţia înregistrată de apostoli şi biserica primară. A menţionat 3 elemente de susţinere pe care le oferă Dumnezeu credincioşilor pentru a face faţă cu bine opoziţiei: Duhul Sfânt, Cuvântul lui Dumnezeu şi Biserica.
După serviciul divin am coborât la parter în sala de protocol şi unii din noi am plecat pentru cumpăraturile mesei de prânz. Ceilalţi, împreună cu membrii bisericii au rămas la un ceai.
 
Tinerii bisericii au întâlnire în fiecare duminică de la ora 15.00 la casa unuia dintre liderii lor. Au fost invitaţi şi tinerii noştri peste 15 ani.
Cei care am rămas, am continuat munca de zugrăvire şi decorare a sălilor de copii. Am încheiat cu tot, inclusiv curăţenia, pe la ora 20.00.
A fost o altă zi de slujire în biserica din Diyabarkir.
 
Mulţumim pentru susţinere.
 
Domnul cu toţi.

Posted by in Diverse | No Comments »

Sâmbătă, 2 Septembrie

2 septembrie 2006
Sâmbăta este declarată ziua curăţeniei pentru biserica locală.
Aşa că de dimineaţă, la ora 8.30 am fost toţi la biserică. Am avut un timp de închinare prin cântece, apoi împărtăşire şi rugăciune. Ne-am rugat din nou cu toţii pentru Codruţa.
 
Apoi a început curăţenia pentru ei şi finalizarea vopsirii şi decorării celor două săli, pentru noi. Am lucrat până la 18.00 şi încă mai avem o cameră de terminat. Însă a fost o plăcere să lucrăm împreună şi gazdele noastre sunt foarte mândre de reuşita noastră, cât de special le arată acum camerele de copii.
                                   
Apoi am ieşit cu tinerii lor la o activitate regulată pentru ei: meci de fotbal pe teren închiriat, similar cu ce facem noi. Cei patru dintre noi care am jucat am făcut o impresie bună şi au decis că mai vor să joace cu noi încă o dată, joia viitoare .
 
Seara de tot am ieşit aproape toată echipa împreună într-unul din parcurile lor foarte frumoase pentru o îngheţată şi o plasă plină cu struguri fără seminţe.
 
Mâine este biserică şi ne pregătim pentru aceasta. Fiind un program aglomerat şi mulţi vizitatori, nu vom putea cânta sau depune mărturie unii din noi, doar Barry va predica. Tot ce am pregătit ca echipă, vom susţine pentru biserică, miercurea viitoare, când vom găti pentru ei româneşte la prânz şi apoi va fi biserică seara.
 
Mulţumim pentru susţinere.
 
Domnul cu noi toţi.

Posted by in Diverse | No Comments »

Vineri, 1 Septembrie

2 septembrie 2006
Vineri ne-am concentrat pe slujire administrativă la biserică.
 
Am început ziua cu un timp de evaluare a zilelor trecute şi modul în care ne-am acomodat şi am avut un timp de rugăciune.
Am plecat să vedem acele ruine de biserici despre care am aflat ieri, în acel periplu istoric.
 
Am luat prânzul la biserică şi am început munca.
 
Ca o continuare a binecuvântării de la NPCC cu decoratul sălilor de copii, şi aici ei au avut aceeaşi nevoie. Aşa că am cumparat vopsea lavabilă, glet, şpaclu, trafalet, şmirgel, pensule . Am mutat mobila din cele 2 camere, am făcut curat, am protejat cu bandă întrerupătoarele şi tavanul şi ne-am apucat de reparat pere ţii unde era cazul şi de zugrăvit în albastru cerului de Mai. O cameră Radu şi Julien o vor picta cu animale şi scene din Arca lui Noe, ca la Vox. Abia mâine vom termina cu ajutorul Domnului tot ceea ce ţine de camere.
 
Seara am fost invitaţi la cină de o familie venită de 2 luni în oraş. Am mâncat o pizza pe cinste, apoi brownies cu îngheţată. Apoi am cântat cântece de închinare în română, engleză şi turceşte până am răguşit. A fost o seară reuşită.
 
Mulţumim de susţinere.
 
 

Posted by in Diverse | No Comments »

Joi, 31 August

2 septembrie 2006
Joi a fost prima zi completă în oraş.
 
Am petrecut mai multe ore în istoria biblică şi creştină a acestor locuri.
În Genesa 2 se menţionează numele a 4 râuri ce localizează Edenul. Unul din ele, Tigru, îşi aduce meandrele la marginea oraşului. Eufratul se află la peste 100 km de oraş.
 
Deasemenea, istoria creştină a acestor locuri este impresionantă. Singura biserică funcţională până acum 5 ani când s-a deschis biserica unde suntem noi acum, era Biserica Ortodoxă Asiriană, ce datează din anul 300 AD!
La un recensământ efectuat între anii 1867-1890, populaţia era predominant creştină şi funcţionau 27 de biserici, preponderent biserici ortodoxe armene. Astăzi toate sunt ruină, datorate în principal distrugerii realizate de guvernul turc prin exterminarea a 2 milioane de armeni.
 
Acum există o reală şi uimitoare libertate. Biserica poate împărtţi tractate, cărţi, broşuri cu conţinut creştini, populaţiei musulmane. Poliţia şi guvernul sunt interesaţi de binele bisericii, deoarece doresc să intre în UE. Noi am asistat pe viu la un asemenea interes.
După amiaza au sosit vreo 5 poliţişti pe motocilete. Vin regulat să afle ce se mai întâmplă cu biserica şi dacă oamenii le fac probleme. Au vorbit cu liderii prezenţi atunci la biserică, iar apoi Radu şi Julien l-au desenat portretele. Au fost entuziasmaţi.
 
Noi am continuat seara în centrul comercial al oraşului, unde accesul este doar pietonal. Multe magazine, cafenele, cofetării. Din nou, Radu şi Julien s-au apucat să deseneze, atrăgând o mulţime de curioşi. Am avut şi câţiva tineri din biserică cu noi, care au vorbit cu ei şi le-au dat plaintul bisericii, invitându-i duminică la adunare. A fost foarte benefică şi reuşită ieşirea noastră.
 
Mulţumim pentru susţinerea voastră constantă.
 
Domnul cu noi toţi.

Posted by in Diverse | No Comments »

Prima întâlnire cu biserica

1 septembrie 2006
Ieri, miercuri seara, am participat cu toţii la grupul de rugăciune şi studiu al bisericii, care se ţine în case. Un fel de biserica în case la noi. Au fost în jur de 30 de adulţi şi tineri şi vreo 6 copii. La care ne-am adăugat şi noi, cu toţii într-o sufragerie de bloc, e adevărat fără prea multă mobilă, la ei se stă pe covor. Oricum, a fost suprapopulat. I-am întrebat dacă nu au probleme cu vecinii, ştiind că vom cânta. Au spus că la ei nu este problema aceasta. Ca şi cu maşinile, poţi înghesui într-o maşină atâţi cât rezistă maşina, poliţia nu are treabă cu tine.
 
Am remarcat bucuria şi exuberanţa cântecelor lor. Foarte multe sunt compuse de autori creştini. Sunt în format modern. Aproape la fiecare cântec s-a bătut din palme. A fost un entuziasm contagios, cântând şi noi fără să înţelegem cuvintele.
Între cântece s-au rugat anumite persoane.
 
A urmat un timp de împărtăşire a nevoilor pentru că urma mijlocirea pe grupe mai restrânse.
Printre cele mai majore nevoi ale lor sunt:
1. Numeroase persoane din biserică sau membrii din familiile lor care nu vin la biserică suferă de diverse boli.
2. Mulţi tineri convertiţi sunt singurii creştini din familie. Ceilalţi membrii din familie crează o presiune foarte mare, spun cuvinte grele, manifestă respingere, le fac viaţa grea pentru că le-au făcut ruşinea să devină creştini. Nu se putea batjocură mai mare. Un tată cred că i-a spus fetei ce se convertise că o prefera prostituată decât creştină.
3. Unii din noi credincioşi se luptă încă cu patimi din trecut, în special fumatul.
4. Nevoia de ucenicie. Vor începe un curs de ucenicie în 2 săptămâni. Este o cerinţă a conducerii bisericii şi deasemenea o nevoie ca fiecare membru să fie mentorat de un creştin, un lider matur!
5. Dorinţa de a găsi forme creative de a împărtăşi Evanghelia cu oamenii din mediul lor musulman. Nu sunt multe, şi printre cele mai eficiente, este cultivarea unei relaţii de încredere cu ei. Ei au deasemenea biserica deschisă în fiecare zi pentru ca cei din comunitate care doresc să o viziteze, să o poată face. Atunci i se arată construcţia, una nouă şi frumoasă, i se dă Noul Testament şi alte materiale de prezentare a credinţei creştine pentru lumea musulmană şi pliantul bisericii. Cei mai mulţi nu mai revin, deşi vin între 20-50 vizitatori pe zi. Însă unii au revenit după 4 ani de la prima vizită, când au primit un NT.
 
În aceea seară am împărtăşit şi noi un motiv de rugăciune al bisericii noastre: vindecarea Codruţei K. Mica biserică din Diyabarkir, de 50 de membrii s-a rugat pentru Codruţa!
 
A urmat un studiu biblic interactiv din Epistola lui Iacov.
 
A fost un timp fain şi cald cu ei.
 
Mulţumim pentru susţinere.
 
Pe curând.

Posted by in Diverse | No Comments »

Sosire Diyarbakir

30 august 2006
Am ajuns cu bine, insa anevoios si la Diyabarkir. Am calatorit 20 de ore, pana azi, miercuri la 10.30. A fost o calatorie grea pentru toti mai ales pentru unii din noi care s-au simtit rau de la mancare, apa, aer conditionat .
Barry nu s-a simtit deloc bine. Are nevoie de rugaciune si intarire fizica.
Autocarul cu care am plecat era unul elegant, curat, cu aer conditionat , televizor. A fost placut din acest punct de vedere. Ne-am oprit de vreo 4 ori pe drum. De fiecare data, aici in Turcia in benzinarii si parcari se spala autocarul. Au drumuri ceva mai bune ca la noi. Sunt unele parti din Turcia foarte frumoase. Altele sunt aride si desertice, ca-n filme.
Am fost impartiti la familii.
 
La ora 19.00 este o intalnire regulata de rugaciune cu biserica si vom merge toti la cineva acasa.
 
Orasul arata ca in filme, multa lume, constructii inghesuite, mizerie mare, pietre si praf pe drum si pe langa drum, insa oameni primitori si deschisi.
Primele impresii sunt bune. De acum urmeaza sa vedem cum ne vom indeplini obiectivele cu care am plecat.
 
Multumim pentru sustinere.

Posted by in Diverse | No Comments »

Sosire Istambul

28 august 2006
                               
 
Echipa de 11 persoane din Vox a ajuns cu ceva întârziere în gara din Istambul , adică în jurul orei 10.00, azi-luni, 28.08.2006.
Eu, Adi T., am aterizat tot azi la ora 10.15 pe aeroportul din Istambul, Ataturk.
 
Astfel că în jurul orei 11.30 ne-am revăzut cu toţii şi echipa este întreagă acum.
 
Am fost întâmpinaţi de un prieten, S., care de 15 ani locuieşte în Istambul. Am povestit despre viaţa lui împreună cu familia aici, dezvoltarea impresionantă a oraşului în ultimii 10 ani, şi în ce constă munca lui.
 
Apoi ne-am cazat şi am plecat să servim masa împreună.
 
Deoarece am decis sa ne odihnim peste noapte în hotel şi doar mâine să plecăm în călătoria de 20 de ore spre D., am avut timp să vizităm. Oraşul Istambul impresionează prin forfotă, şi clădiri foarte înguste şi dense în zona centrală a oraşului, în contrast cu largheţea şi impetuozitatea celor religioase.
După periplul acesta arhitectural-spiritual am pornit spre partea mai comercială, numită Grand Bazar. Peste 4.000 de magazine concentrează creativitatea şi spiritul comerciant al turcilor. Ai senzaţia de sufocare cu produse, remarcând frumuseţea şi specificul turcesc.
În această agitaţie, am întâlnit şi comercianţi liniştiţi, calmi şi prietenoşi. Am stat mai mult de o oră cu unul din ei, în turca pe care o ştiam noi, completată cu engleza pe care o ştia el. A fost foarte deschis să împărtăşească din viaţa lui şi noi am folosit oportunitatea creată pentru a împărtăşi din viaţa noastră, care a cuprins şi credinţa noastră.
A fost un exemplu paradigmatic despre cum se dezvoltă relaţiile aici şi cum poţi folosi viaţa ta şi ceea ce eşti pentru a comunica adevăruri spirituale.
                               
Cam atât din prima zi.
 
Mâine vom fi toată ziua pe drum. Următoarea informare probabil va fi miercuri.
 
Mulţumim pentru susţinerea voastră.

Posted by in Diverse | No Comments »

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro